Luxatia recidivanta de rotula

Home / Luxatia recidivanta de rotula
luxatie-rotula

Human skeleton anatomy Patella Bone 3D Rendering For Medical Concept

Ce este luxația recidivantă de rotulă?

Rotula (patela) este un os mic, triunghiular, situat în partea anterioară a genunchiului, care glisează într-un șanț de pe femur numit trohlee.
Ea are rolul de a crește eficiența mușchiului cvadriceps și de a proteja articulația genunchiului.
Pentru o mișcare normală, rotula trebuie să rămână centrată în acest șanț în timpul flexiei și extensiei.

Luxația de rotulă apare atunci când rotula alunecă în afara șanțului trohlear, de obicei spre exterior (lateral).
Dacă acest episod se repetă în mod frecvent, vorbim despre luxație recidivantă de rotulă — o afecțiune care produce instabilitate, durere și, în timp, leziuni cartilaginoase.

Cauze

Cauzele luxației recidivante sunt multiple și pot fi congenitale, anatomice sau funcționale:

  • Factori anatomici:
    • Trohlee femurală puțin adâncă (displazie trohleară)
    • Inserție anormală a rotulei (rotulă înaltă)
    • Aliniere vicioasă a membrelor inferioare (valg, torsiune femurală, rotație tibială)
  • Factori ligamentari și musculari:
    • Laxitate generalizată a țesuturilor
    • Hipotonia cvadricepsului, în special a vastului medial
    • Ruptura ligamentului femuro-patelar medial (MPFL) după o primă luxație
  • Traumatice:
    • Cădere, pivotare bruscă, mișcări de torsiune în sporturi (fotbal, dans, gimnastică)
  • Iatrogene: după intervenții chirurgicale care modifică axul genunchiului

De obicei, după prima luxație, structurile care stabilizează rotula (în special MPFL-ul) rămân afectate, favorizând recidiva.

Simptome

  • Senzația de instabilitate – pacientul descrie impresia că “rotula fuge” la mers, alergare sau urcat scări.
  • Durere anterioară la nivelul genunchiului, mai ales la îndoire sau după perioade lungi de stat pe scaun („semnul cinematografului”).
  • Episoade de luxație completă (rotula iese lateral și se reduce spontan sau necesită manevră).
  • Umflare și rigiditate după fiecare episod.
  • Cracmente, clicuri sau limitarea mobilității.

Diagnostic

  • Examen clinic: evidențiază mobilitatea anormală a rotulei, testul de aprehensiune pozitiv (pacientul simte teama de luxație la presiune laterală).
  • Imagistică:
    • Radiografii (incidență axială): arată displazia trohleară, poziția rotulei (înaltă sau lateralizată).
    • RMN: permite evaluarea ligamentului MPFL, a cartilajului și a posibilelor leziuni osoase sau condromalacii.
    • CT 3D: indicat în cazuri complexe, pentru analiza axului femuro-tibial și a torsiunilor osoase.

TRATAMENTUL

Tratamentul se stabilește în funcție de vârstă, cauză și frecvența luxațiilor.

Tratament conservator

Indicat în formele ușoare sau după prima luxație:

  • Imobilizare temporară cu orteză de stabilizare patelară (2–3 săptămâni).
  • Medicație antialgică / antiinflamatoare.
  • Kinetoterapie: tonifierea cvadricepsului (în special vast medial), reeducare proprioceptivă și stabilizare activă.

Dacă însă luxațiile se repetă sau există anomalii anatomice semnificative, tratamentul chirurgical devine necesar.

Tratament chirurgical

Scopul intervenției este restabilirea stabilității rotulei și centrării acesteia în trohlee.
Operația se efectuează artroscopic sau miniinvaziv, în funcție de particularitățile pacientului.

Principalele tehnici utilizate sunt:

  • Reconstrucția ligamentului femuro-patelar medial (MPFL reconstruction): folosind o grefă de tendon (gracilis sau semitendinos), fixată cu ancore sau butoni resorbabili.
  • Medializarea tuberozității tibiale (TTO – tibial tubercle osteotomy): realiniază axul de tracțiune al rotulei, reducând forțele laterale.
  • Trochleoplastia: remodelarea șanțului trohlear (indicat în displazii severe).
  • Combinarea procedurilor, când există factori multipli (ex: trohlee displazică + rotulă înaltă + MPFL rupt).

Scopul final este stabilitatea perfectă a rotulei, prevenirea recidivelor și protejarea cartilajului femuro-patelar.

MPFL-reconstructie

MPFL - reconstructie

Anestezia

Intervenția se efectuează sub anestezie generală sau rahianestezie, în funcție de preferința echipei medicale și de particularitățile pacientului.
Consultul cu medicul anestezist se realizează preoperator.

Spitalizarea

În majoritatea cazurilor, spitalizarea durează 1–2 zile, în regim de chirurgie de o zi sau scurtă internare.

Convalescența

  • După intervenție, genunchiul este imobilizat parțial cu o orteză mobilă, care permite mobilizarea progresivă.
    Sprijinul se reia treptat, conform indicațiilor chirurgului.Durata medie de recuperare: 

    • Reluarea mersului normal: 4–6 săptămâni
    • Reluarea activităților ușoare: 2–3 luni
    • Revenirea la sport: 5–6 luni
convalescenta

KINETOTERAPIA

Recuperarea este fundamentală pentru succesul intervenției și prevenirea recidivelor.
Programul include:

  1. Faza 1 (0–3 săptămâni): controlul durerii, mobilizare pasivă, tonifierea cvadricepsului isometric.
  2. Faza 2 (3–6 săptămâni): creșterea progresivă a amplitudinii, exerciții pentru vast medial.
  3. Faza 3 (6–12 săptămâni): întărire musculară, echilibru și stabilitate.
  4. Faza 4 (3–6 luni): exerciții dinamice, propriocepție, reluarea sportului.
kinetoterapia