Tendinopatiile cronice ale coafei rotatorilor

Coafa rotatorilor este alcătuită dintr-un grup de mușchi și tendoane care acoperă capul humerusului. Ea are un rol esențial în mișcările de ridicare și rotație ale brațului și umărului. Aceste tendoane trec printr-un spațiu îngust situat sub acromion (o proeminență osoasă a omoplatului).

Între tendoane și os se află o bursă seroasă, un mic „sac” care facilitează alunecarea structurilor. În cazul tendinopatiilor cronice, această bursă se poate inflama intens – fenomen numit bursită.

Odată cu înaintarea în vârstă, tendoanele devin mai fragile din cauza scăderii vascularizației lor, favorizând apariția tendinitelor cronice, care pot evolua progresiv până la ruptura tendonului.

Cauzele tendinopatiilor cronice sunt variate și adesea combinate:

• Cauze mecanice: conflict subacromial, în care forma acromionului (uneori mai curbată sau „cârligată”) determină frecarea și uzura tendoanelor.
• Cauze degenerative: scăderea fluxului sanguin la nivelul tendonului, influențată de factori precum fumatul sau afecțiuni metabolice (diabet, dislipidemii etc.).
• Cauze funcționale: suprasolicitarea tendoanelor în activități sportive sau profesionale repetitive.

De cele mai multe ori, tendinopatia apare ca urmare a asocierii mai multor factori.

Pacienții acuză durere (adesea accentuată pe timpul nopții) și scăderea forței musculare la nivelul umărului.

Diagnosticul se bazează pe examinări imagistice precum radiografiile și ecografia, care pot confirma inflamația și starea tendoanelor. În anumite cazuri, pentru o evaluare mai precisă, se recomandă efectuarea unei IRM (RMN) de umăr.

Tratamentul începe întotdeauna cu o abordare conservatoare (medicală).

• Se recomandă repausul și oprirea activităților care au provocat sau agravat tendinopatia.
• Administrarea de medicamente antialgice și antiinflamatoare este utilă pentru reducerea durerii și inflamației, în absența contraindicațiilor.
• În anumite cazuri, se poate efectua o infiltrație ghidată ecografic, cu scop antiinflamator local.
• Kinetoterapia joacă un rol esențial în refacerea funcției umărului și trebuie urmată pe o perioadă îndelungată și constantă.

Dacă tratamentul conservator nu dă rezultate, se poate recurge la tratamentul chirurgical.

Procedura efectuată se numește acromioplastie și constă în șlefuirea (rabotarea) marginii acromionului pentru îndepărtarea osteofitelor („ciocurilor osoase”) care comprimă tendoanele. În același timp, se efectuează o bursectomie, adică îndepărtarea bursei inflamate din spațiul subacromial, pentru a crea mai mult loc tendoanelor coafei rotatorilor.

Astfel, tendoanele au o alunecare mai liberă sub acromion, reducând frecarea și durerea.
Operația se realizează artroscopic, prin mici incizii, ceea ce permite o recuperare mai rapidă și un risc minim de complicații.

Intervenția se efectuează sub anestezie generală, asociată cu o anestezie loco-regională a umărului (bloc interscalenic), care asigură confort postoperator și absența durerii timp de câteva ore după operație.
Înaintea intervenției este programată o consultație cu medicul anestezist.

În majoritatea cazurilor, operația se efectuează în regim de chirurgie ambulatorie, ceea ce înseamnă că pacientul poate pleca acasă în aceeași zi.

După operație, umărul este imobilizat într-o eșarfă ortopedică pentru o perioadă de 1–2 săptămâni.
Aceasta poate fi îndepărtată pentru igiena personală, pentru mese sau pentru efectuarea exercițiilor de auto-recuperare.

Kinetoterapia este extrem de importantă. La externare, pacientul primește un protocol personalizat de exerciții, iar recuperarea completă a mobilității și a forței musculare necesită de obicei 1 până la 3 luni de ședințe de kinetoterapie bine conduse si efectuate.