Sindrom femuro-patelar

Sindromul femuro-patelar are cauze multifactoriale, ce pot fi:

• Anatomice: displazie trohleară, rotulă înaltă, deviații axiale (genu valgum), malpoziție rotuliană.
• Musculare: dezechilibru între vastul medial și vastul lateral al cvadricepsului.
• Biomecanice: pronație excesivă a piciorului, rotație internă a femurului.
• Funcționale: suprasolicitare (alergare, ciclism, genuflexiuni repetate), lipsa stretchingului adecvat.
• Posttraumatice: după luxații de rotulă sau contuzii directe.
• Condiții predispozante: obezitate, hiper­laxitate ligamentară, condropatie patelară incipientă.

• Durere anterioară difuză, în spatele sau jurul rotulei, accentuată la urcat sau coborât scări, la ghemuire sau la statul îndelungat pe scaun („semnul cinematografului”).
• Cracmente / clicuri la mișcare.
• Senzație de tensiune sau presiune sub rotulă.
• Umflare discretă în fața genunchiului.
• În cazurile cronice, slăbiciune musculară și limitarea efortului fizic.

Durerea poate fi bilaterală și se accentuează în special după perioade de inactivitate sau la reluarea bruscă a efortului.

• Examen clinic: evidențiază sensibilitatea pe marginea rotulei, testul de aprehensiune pozitiv (teama de luxație), deviația traiectoriei rotulei la flexie.
• Investigații imagistice:
  • Radiografie axială (incidență Merchant): arată alinierea rotulei în trohlee.
  • RMN: identifică eventualele condropatii, displazii sau leziuni ale cartilajului patelar.
  • Analiza posturală / biomecanică: utilă pentru evaluarea aliniamentului membrelor inferioare.

Tratamentul sindromului femuro-patelar este în primul rând conservator, axat pe reeducarea funcțională și corectarea cauzelor biomecanice.

Tratament conservator

• Repaus relativ și evitarea mișcărilor dureroase (urcat scări, genuflexiuni adânci).
• Medicație: antialgice, antiinflamatoare (pe termen scurt).
• Fizioterapie: laser, ultrasunete, crioterapie pentru reducerea inflamației.
• Kinetoterapie: componenta principală a tratamentului:
  • întărirea vastului medial oblic (VMO);
  • stretching al bandei iliotibiale și al mușchilor posteriori ai coapsei;
  • exerciții de stabilizare a șoldului și gleznei;
  • antrenament proprioceptiv.
• Taping / orteze patelare: pentru centrare temporară a rotulei.
• Corectarea aliniamentului piciorului: tălpi ortopedice la nevoie.

Tratament chirurgical

Indicat rar, doar în cazurile severe, rezistente la tratament conservator sau asociate cu leziuni structurale importante:

• Lateral release (secționarea retinaculului lateral tensionat);
• Reechilibrare medială sau reconstrucție MPFL (dacă există instabilitate);
• Realiniere osoasă (medializarea tuberozității tibiale) în cazuri selectate.

Scopul intervenției este restabilirea traiectoriei corecte a rotulei și reducerea presiunii femuro-patelare.

În caz de intervenție, se utilizează anestezie rahidiană sau generală, în funcție de procedură și de preferința echipei medicale.
Consultul anestezic are loc înainte de operație.

Majoritatea intervențiilor se efectuează în regim de o zi.
Pacientul poate pleca acasă după câteva ore, cu genunchiul imobilizat temporar într-o orteză.

După tratament, reluarea activităților se face progresiv, evitând mișcările care cresc presiunea femuro-patelară.
Sprijinul complet se permite imediat, iar reluarea sportului după 6–8 săptămâni, în funcție de evoluție.