Repararea tendonului Ahile

Home / Repararea tendonului Ahile

(Tehnici moderne minim invazive și artroscopice)

Tendonul lui Ahile este cel mai puternic tendon din corpul uman, responsabil pentru mișcarea de împingere a piciorului în timpul mersului, alergării sau săriturii.
Ruptura acestuia apare frecvent la persoane active și sportivi de performanță, de obicei în timpul unui sprint, schimbări bruște de direcție sau impulsuri explozive.

O ruptură netratată corect duce la pierderea forței de propulsie, dezechilibru și scăderea performanței atletice.
Tratamentul chirurgical modern, în special cel minim invaziv, permite o vindecare rapidă, estetică și sigură, cu o reluare timpurie a activității sportive.

Cauze și mecanism

  • Efort fizic intens brusc, mai ales la sportivi (fotbal, tenis, alergare, baschet).
  • Degenerare tendinoasă preexistentă („tendinopatia ahileană”).
  • Tratament prelungit cu corticosteroizi sau antibiotice fluoroquinolone.
  • Încălzire insuficientă sau oboseală musculară.

Ruptura apare de obicei la 4–6 cm de inserția pe calcaneu („zona hipovasculară”), unde tendonul este mai fragil.

Simptome

  • Durere bruscă, intensă („senzația de lovitură în gambă”).
  • Dificultate sau imposibilitate de a sta pe vârfuri.
  • Umflătură și retracția tendonului.
  • Deficit de propulsie la mers.

Diagnosticul se stabilește clinic (test Thompson pozitiv) și imagistic (ecografie sau RMN).

Tehnica chirurgicală

Scopul intervenției este reunirea capetelor tendonului rupt, restabilind continuitatea și tensiunea anatomică corectă.
La sportivii de performanță, se preferă tehnicile minim invazive sau percutane, care reduc trauma tisulară și accelerează recuperarea.

Variante tehnice moderne:

  1. Sutura percutană (tehnica Achillon®, PARS, Tenolig®):
    • se realizează prin incizii mici (2–3 mm), fără deschiderea completă a tendonului;
    • se folosesc fire rezistente, introduse cu ajutorul unor ghiduri speciale care aliniează perfect capetele tendonului;
    • avantaj: cicatrice minimă, durere redusă, risc scăzut de infecție și reluare rapidă a mersului.
  2. Reparare artroscopică / endoscopică:
    • se practică în centre specializate; oferă vizualizare directă a tendonului, control al suturii și curățarea leziunilor degenerative;
    • permite asocierea tratamentului pentru bursite sau inserții calcaneene.
  3. Suturi deschise clasice (în cazurile complexe sau cronice):
    • se utilizează când capetele tendonului sunt foarte retrase sau de calitate slabă;
    • poate fi completată cu augmentare biologică (membrană Regen, PRP, grefă semitendinos).

Durata intervenției este de aproximativ 30–45 de minute.

Anestezia

Operația se efectuează sub anestezie rahidiană, bloc popliteu sau anestezie locală asistată, în funcție de caz și de preferințele echipei chirurgicale.
Consultul anestezic are loc înainte de intervenție.

Spitalizarea

Intervenția se realizează în regim de o zi, cu externare în aceeași seară sau a doua zi.
Imediat postoperator, piciorul este protejat într-o Cizma lunga de mers  , menținând glezna în flexie plantară (equin).

Convalescența

  • Sprijin parțial: primele 2–3 săptămâni, cu cizma .
  • Sprijin complet: după 4–6 săptămâni, cu cizma de mers  reglată spre poziție neutră.
  • Reluarea activităților uzuale: 6–8 săptămâni.
  • Activități sportive: la 4–6 luni, în funcție de forța și echilibrul recuperate.

În tehnicile minim invazive, mersul precoce controlat este posibil chiar din prima săptămână, ceea ce reduce riscul de redoare și atrofie musculară.

KINETOTERAPIA

Kinetoterapia începe precoce și are ca scop:

  • prevenirea rigidității gleznei;
  • menținerea tonusului muscular al gambei;
  • recăpătarea progresivă a mobilității și forței;
  • antrenarea echilibrului și a gesturilor sportive.

Recuperarea completă la sportivi presupune un program intensiv, personalizat, de minimum 4–6 luni, cu revenirea treptată la alergare, schimbări de direcție și sărituri.