Ligamentoplastie coraco-claviculară

Stabilizarea disjuncției acromioclaviculare
Tratamentul chirurgical al disjuncției acromioclaviculare urmărește restabilirea stabilității anatomice a articulației și reconstrucția ligamentelor rupte care mențin clavicula în poziția sa normală. Pentru obținerea acestui rezultat, se asociază de obicei două etape chirurgicale complementare, adaptate tipului și vechimii leziunii.
- Repararea ligamentelor acromioclaviculare și a capsulei trapezo-deltoidiene (abord deschis)
Această primă etapă are loc printr-un abord chirurgical minim deschis, localizat deasupra articulației acromioclaviculare.
Chirurgul identifică ligamentele acromioclaviculare și structurile musculo-aponevrotice trapezo-deltoidiene, care sunt de obicei întinse sau rupte.
Prin suturi directe și ancore resorbabile, aceste structuri sunt reparate și reinserate la nivelul claviculei și acromionului, pentru a reface „capsula” de stabilizare superficială a articulației.
Această etapă este esențială pentru restabilirea aliniamentului corect al umărului și pentru protejarea ligamentelor profunde în perioada de vindecare.
- Reconstrucția ligamentelor coracoclaviculare (abord artroscopic)
A doua etapă constă în restabilirea stabilității verticale a claviculei prin reconstrucția ligamentelor coracoclaviculare, elemente-cheie care ancorează clavicula de procesul coracoid al omoplatului.
Această procedură este realizată sub control artroscopic, folosind mici incizii prin care sunt introduse camera și instrumentele specializate.
Chirurgul trece un ligament artificial (sintetic) — de obicei un bandaj din material rezistent, biocompatibil — sub procesul coracoid și îl fixează de claviculă cu sisteme de butoni sau ancore speciale, restabilind astfel tensiunea și stabilitatea normală a articulației.
În timpul procedurii, se verifică și alinierea perfectă a claviculei, iar în unele cazuri, chirurgul poate completa gestul cu gesturi asociate de acromioplastie sau de curățare articulară dacă există leziuni inflamatorii sau degenerative concomitente.
În cazurile acute (sub 3 săptămâni), operația oferă cele mai bune rezultate, deoarece ligamentele pot fi refăcute anatomic. În situațiile cronice, se folosește un ligament biologic pentru reconstrucție, însă rezultatele sunt de obicei mai puțin satisfăcătoare.
Anestezia și spitalizarea
Intervenția se efectuează sub anestezie generală, combinată cu un bloc loco-regional al umărului, care asigură confort și control al durerii postoperatorii.
De regulă, operația se desfășoară în regim ambulatoriu, cu externare în aceeași zi. În unele cazuri, este recomandată o noapte de spitalizare pentru monitorizare.
Convalescența
După operație, umărul este imobilizat cu o orteză tip eșarfă cu pernă de abducție pentru aproximativ 4 săptămâni. Orteza poate fi scoasă pentru igiena personală, pentru mese și pentru efectuarea unor exerciții simple de auto-recuperare.

KINETOTERAPIA
Kinetoterapia are un rol esențial în recuperare. La externare, veți primi un protocol personalizat de exerciții. Pentru a recăpăta mobilitatea și ulterior forța umărului, este necesară, de obicei, o perioadă de cel putin 3 luni de ședințe de kinetoterapie efectuate corect și constant.
