Leziunile pluriligamentare

Ce sunt leziunile pluriligamentare ale genunchiului?
Leziunile pluriligamentare reprezintă afectarea simultană a cel puțin două ligamente majore ale genunchiului:
- Ligamentul încrucișat anterior (LIA)
- Ligamentul încrucișat posterior (LIP)
- Ligamentele colaterale medial (LCM) și lateral (LCL)
Aceste leziuni apar, de obicei, în urma unui traumatism sever și determină instabilitate multiplanară a genunchiului— anterioară, posterioară, medială sau laterală —, necesitând tratament complex și adesea chirurgical.
Leziunile pluriligamentare sunt urgențe ortopedice reale, deoarece pot fi însoțite de leziuni vasculare sau nervoase ce amenință viabilitatea membrului inferior.

Cauze
- Traumatisme de mare energie:
- accidente rutiere (lovituri directe la genunchi);
- căderi de la înălțime;
- accidente sportive severe (schi, fotbal, motocros).
- Luxația completă de genunchi, care produce întinderea și ruptura simultană a mai multor ligamente.
- Traumatisme combinatorii (hiperextensie + rotație + varus/valgus).
În multe cazuri, sunt asociate leziuni de menisc, cartilaj, capsule posterioare, artere poplitee sau nerv peronier comun.
Simptome
- Durere intensă imediată, uneori cu imposibilitatea totală de sprijin.
- Tumefiere importantă (genunchi umflat) și echimoze extinse.
- Instabilitate majoră: senzație de „cedare” sau de lipsă de control asupra genunchiului.
- Deformare vizibilă – mai ales în caz de luxație.
- Amorțeli / parestezii (în leziunile nervului peronier).
- Paloare, răcire a piciorului (semn de afectare vasculară — urgență!).

Diagnostic
Examinare clinică
- Teste specifice pentru fiecare ligament (Lachman, sertar posterior, varus/valgus, rotatorii posterolaterali).
- Evaluarea pulsului și a sensibilității piciorului (pentru excluderea leziunilor vasculo-nervoase).
Imagistică
- Radiografie: evidențiază luxația, fracturile asociate.
- RMN: investigația de referință – identifică toate ligamentele rupte, meniscurile, capsulele și eventualele leziuni osteocondrale.
- Angio-CT: dacă există suspiciune de leziune vasculară.

Tratamentul
Tratamentul leziunilor pluriligamentare este complex și personalizat.
Scopul este refacerea stabilității articulare, conservarea mobilității și prevenirea artrozei posttraumatice.
Faza de urgență
- Imobilizare imediată cu atelă sau orteză.
- Evaluare vasculară / neurologică de urgență – dacă există ischemie → intervenție chirurgicală imediată.
- Controlul durerii și inflamației, repaus și crioterapie.
După stabilizarea pacientului, se decide momentul și strategia de reconstrucție.
Tratament chirurgical
Majoritatea cazurilor necesită intervenție chirurgicală artroscopică sau combinată (artroscopică + deschisă).
Posibilități terapeutice:
- Reconstrucție LIA + LIP cu grefe autologe (tendoane hamstring / cvadricipital).
- Reinserție sau sutură ligament colateral medial (LCM) și / sau lateral (LCL).
- Repararea complexului posterolateral / posteromedial, dacă este afectat.
- Reconstrucție multiplă în același timp operator (one-stage) sau în două etape, în funcție de severitate.
- Fixare externă temporară, dacă genunchiul este instabil sau există risc neuro-vascular.
Scopul este redobândirea stabilității complete și a funcției biomecanice normale.
Tratament conservator
Indicat doar în cazuri selectate:
- leziuni parțiale;
- pacienți vârstnici sau cu contraindicații chirurgicale;
- instabilitate redusă.
Include ortezare rigidă, kinetoterapie și monitorizare atentă.
Totuși, în leziunile complete, tratamentul exclusiv conservator duce frecvent la instabilitate reziduală și artroză secundară.
Anestezia
Intervenția se efectuează sub anestezie rahidiană sau generală, în funcție de durata și complexitatea operației.
Consultul preanestezic stabilește metoda optimă pentru fiecare pacient.
Spitalizarea
Durata spitalizării variază între 3 și 7 zile, în funcție de amploarea reconstrucției și de stabilitatea postoperatorie.
Imobilizarea se face cu o orteză cu tije laterale metalice mobila blocată inițial în extensie.
Convalescența
- Sprijin parțial cu cârje: 4–6 săptămâni.
- Sprijin complet: după 6–8 săptămâni, în funcție de indicațiile chirurgului.
- Reluarea activităților zilnice: 3–4 luni.
- Reluarea sportului: după 9–12 luni, numai după testare funcțională completă.
Recuperarea este lentă, dar esențială pentru restabilirea funcției articulare și prevenirea instabilității.

Kinetoterapia
Kinetoterapia are rol crucial și începe precoce, sub supraveghere medicală strictă.
Protocolul general:
- Faza I (0–4 săptămâni): controlul durerii și edemului, mobilizare pasivă ușoară, contracții izometrice cvadriceps.
- Faza II (4–8 săptămâni): creșterea amplitudinii, întărirea mușchilor coapsei și gambelor.
- Faza III (8–16 săptămâni): exerciții proprioceptive, stabilizare multiplanară, mers progresiv.
- Faza IV (4–9 luni): reeducare sportivă, antrenament funcțional complet.
