Gonartroza

Home / Gonartroza

Ce este gonartroza?

Gonartroza reprezintă o afecțiune degenerativă a articulației genunchiului, caracterizată prin uzura progresivă a cartilajului articular, însoțită de durere, rigiditate și limitarea mișcărilor.
Este cea mai frecventă formă de artroză a membrelor inferioare și afectează în special persoanele de peste 45–50 de ani, dar poate apărea și la tineri, mai ales după traumatisme sau intervenții chirurgicale anterioare.

Cartilajul articular are rolul de a amortiza și de a asigura mișcarea lină a suprafețelor osoase. Când se degradează, oasele vin în contact direct, producând inflamație, durere și deformare progresivă a genunchiului.

Cauze

  • Uzură naturală odată cu înaintarea în vârstă (artroză primară).
  • Traumatisme: fracturi, rupturi ligamentare (în special LIA), leziuni meniscale netratate corect.
  • Malpoziții ale genunchiului: genu varum („picioare în paranteză”) sau genu valgum („picioare în X”).
  • Obezitate: suprasolicită articulația și accelerează distrugerea cartilajului.
  • Factori genetici și metabolici (diabet, gută, tulburări hormonale).
  • Consecințe postoperatorii sau post-infecțioase.

De multe ori, mai mulți factori acționează concomitent, ducând la deteriorarea progresivă a articulației.

Progresia artrozei

Simptome

  • Durere – inițial la efort (mers, urcat scări), ulterior și în repaus sau noaptea.
  • Rigiditate matinală – senzație de “blocaj” la primele mișcări.
  • Cracmente / zgomote articulare la flexie și extensie.
  • Limitarea mișcărilor – pacientul nu mai poate îndoi sau întinde complet genunchiul.
  • Deformare vizibilă – deviere în varus (genunchi în paranteză) sau valgus (în X).
  • Umflare și instabilitate în stadiile avansate.

Simptomele progresează lent, iar neglijarea tratamentului duce la pierderea mobilității și la afectarea semnificativă a calității vieții.

Diagnostic

  • Examen clinic: durere la palpare, limitarea mobilității, eventuale deviații axiale.
  • Radiografie: arată îngustarea spațiului articular, osteofite, scleroză subcondrală și deformări osoase.
  • RMN: indicat în stadii incipiente sau când se suspectează leziuni asociate (menisc, cartilaj, LIA).
  • Scor funcțional: utilizarea chestionarelor WOMAC sau KOOS pentru evaluarea gradului de invaliditate.

RMN gonartroza avansata

TRATAMENTUL

Tratamentul gonartrozei depinde de stadiul bolii, vârsta pacientului și nivelul de activitate.

Tratament conservator

În stadiile incipiente sau moderate:

  • Controlul greutății corporale – fiecare kilogram pierdut reduce presiunea pe genunchi cu 4–6 kg la fiecare pas.
  • Medicație: antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), analgezice, suplimente cu glucozamină și condroitin sulfat.
  • Infiltrații intraarticulare:
    • Acid hialuronic – pentru lubrifierea și protecția cartilajului.
    • PRP (plasmă îmbogățită cu trombocite) – stimulează regenerarea tisulară.
  • Kinetoterapie: exerciții pentru întărirea cvadricepsului, îmbunătățirea echilibrului și reducerea durerii.
  • Fizioterapie: curenți, laser, ultrasunete, crioterapie.
  • Orteze / talonete – corectează deviațiile axiale și reduc presiunea articulară.

Tratament chirurgical

Indicat în cazurile în care durerea persistă și calitatea vieții este sever afectată, în ciuda tratamentului conservator.

Tipurile de intervenții posibile includ:

  • Artroscopie – pentru îndepărtarea fragmentelor libere și regularizarea suprafețelor articulare (în stadii incipiente).
  • Osteotomie de corecție – realinierea axului piciorului (pentru pacienți tineri cu genu varum/valgum).
  • Proteza totală de genunchi (artroplastie totală) – înlocuirea suprafețelor articulare uzate cu componente metalice și polietilenice.
  • Proteza unicompartimentală – dacă este afectată doar o zonă a genunchiului (internă sau externă).

Scopul este eliminarea durerii și recăpătarea mobilității, cu o durată medie de viață a protezei de 15–20 de ani.

Proteza totala de genunchi

PRP genunchi

Anestezia

Operația de protezare se efectuează sub anestezie rahidiană (rahianestezie), eventual asociată cu o sedare ușoară.
Consultul preanestezic stabilește cea mai sigură variantă în funcție de starea generală a pacientului.

Spitalizarea

În funcție de complexitatea cazului, spitalizarea durează între 3 și 7 zile.
Mobilizarea se începe din primele 24 de ore, sub supravegherea echipei medicale.

Convalescența

  • Sprijin parțial cu cadru / cârje în primele 2–3 săptămâni.
  • Reluarea mersului fără sprijin: după 4–6 săptămâni.
  • Recuperarea completă: 3–6 luni.
    Durerea se ameliorează treptat, iar mobilitatea crește progresiv.

KINETOTERAPIA

Kinetoterapia joacă un rol esențial în toate etapele tratamentului, fie conservator, fie postoperator.
Programul include:

  1. Faza I: mobilizare precoce, exerciții izometrice pentru cvadriceps, controlul edemului.
  2. Faza II: exerciții de flexie-extensie progresivă, antrenament la bicicletă staționară.
  3. Faza III: reeducare la mers, întărirea musculaturii și stabilizare articulară.

Faza IV: reintegrarea în activități zilnice și reluarea efortului.