Transferurile tendinoase sunt intervenții chirurgicale complexe prin care un tendon sănătos este repoziționat pentru a prelua funcția unui mușchi sau tendon rupt, care nu mai poate fi reparat.
În chirurgia umărului, aceste tehnici sunt folosite în special în rupturile ireparabile ale coafei rotatorilor, atunci când tendoanele naturale nu mai pot fi suturate sau nu mai asigură stabilitatea și forța necesare mișcării brațului.

Scopul acestor intervenții este de a redobândi mișcările de ridicare și rotație externă ale umărului, reducând durerea și îmbunătățind calitatea vieții pacientului.

Transferul latissimus dorsi este indicat în cazurile de rupturi masive posterioare și superioare ale coafei rotatorilor, în special ale mușchilor supraspinos și infraspinos, când aceștia nu mai pot fi reparați.

Mușchiul latissimus dorsi (marele dorsal), situat în partea posterioară a toracelui, este decuplat parțial de la inserția sa pe humerus și transferat peste capul humeral, pentru a prelua funcția de rotație externă și abducție a brațului.

Chirurgul îl fixează în partea superioară și posterioară a humerusului, printr-un abord artroscopic sau minim invaziv, folosind ancore de sutură și fire rezorbabile.

• Redă rotația externă a brațului și îmbunătățește forța de ridicare;
• Ameliorează semnificativ durerea și instabilitatea;
• Permite relua activitățile zilnice fără limitări majore;
• Poate fi asociat cu alte gesturi (acromioplastie, tenotomie biceps, bursectomie).

Transferul trapezului inferior este o tehnică mai nouă, indicată în leziunile ireparabile ale tendoanelor posterioare ale coafei rotatorilor (în special infraspinosul), atunci când se dorește recuperarea rotației externe active și restabilirea echilibrului dinamic al umărului.

Mușchiul trapez inferior este preluat din zona omoplatului și transferat către partea posterolaterală a humerusului, utilizând un grefon intermediar (de obicei tendon de gracilis sau achilean) pentru a compensa lungimea necesară.

Fixarea se realizează sub control artroscopic, printr-un sistem de ancore și fire rezistente, iar tendonul este tensionat astfel încât să reproducă vectorul de acțiune al mușchiului infraspinos.

• Tehnică biomecanic mai fiziologică decât transferul latissimus dorsi (axa de acțiune similară);
• Oferă control mai bun al rotației externe și o funcție mai naturală a umărului;
• Poate fi realizată izolat sau combinată cu alte proceduri reconstructive.

• Aceste intervenții sunt rezervate pacienților:
  • cu rupturi masive, ireparabile ale coafei rotatorilor;
  • cu tendoane retrase și atrofiate;
  • fără artroză glenohumerală avansată;
  • care își doresc recuperarea funcției active a umărului, dar nu sunt candidați pentru proteză inversată.

• Operația se realizează sub anestezie generală, combinată cu un bloc loco-regional al umărului pentru controlul durerii postoperatorii.
  Spitalizarea este de obicei 2–3 zile, urmată de o perioadă de imobilizare în eșarfă ortopedică 4–6 săptămâni, pentru protejarea suturilor.Recuperarea este esențială: 
  • Kinetoterapia începe treptat, cu exerciții pasive în primele săptămâni;
  • Mișcările active sunt introduse progresiv între 6–12 săptămâni;
  • Recuperarea completă a forței și mobilității necesită 4–6 luni, sub supraveghere medicală atentă.

Transferurile tendinoase de latissimus dorsi și trapez inferior oferă o alternativă excelentă pentru pacienții tineri sau activi cu leziuni ireparabile ale coafei rotatorilor.
Ele permit ameliorarea durerii, redobândirea stabilității și a rotației active, precum și întârzierea necesității unei proteze de umăr.

Rezultatele funcționale sunt în general foarte bune, mai ales atunci când intervenția este însoțită de recuperare corect condusă și monitorizare atentă.